Rishikesh - Patria Yoghinilor.
Am ajuns pe seara in Rishikesh, dupa ce autobuzul pentru turisti - din care am fost dati jos imediat la iesirea din Delhi, si care a fost schimbat urmand o logica nearistotelica, cu un local bus - a gonit ca un bondar metalic printre serpentinele ce incepeau a se desfasura la poalelle Himalayiei.
Luam o motor-riksha - pentru care nu m-ai avem puterea sa ne tocmim, pana la Lakshman Jhula Bridge. Aici coboram si traversam Gangele pe o imensa punte suspendata. Mai trece cate un scooter, in rest localnicii merg amestecandu-se pestrit cu turistii in doua siruri disciplinate. Puntea e suficient de lata cat se te opresti si, dupa ce cumperi niste bile din aluat de la copiii si femeile ce te intampina la capete, sa le arunci in unda verzuie in care inoata un banc de pesti barosani, care, asa cum iute te obisnuiesti in India, isi cersesc pranzul. Pe cablurile de sustinere mai atarna cate o maimuta ce asteapta, la randul ei, momentul prielnic ca sa castige atentia.
Tragem la o pensiune, cu interioare ce imita marmura. O fi un soi de gresie din partile locului. Indianul, puber si gras, ce face oficiile de gazda ne ia in primire cu o ploaie scurta de intrebari. E perspicace, retine, face conexiuni. N-ai zice ca e real interesat de oaspetii sai, isi face treaba de 'gazda'cu un oarece zel nascut din plictiseala si monoton. Ne spune entuzaismat si oarecum mandru ca a mai gazduit un roman cu ceva vreme in urma.Un roman care ulterior a devenit swami intr-un ahram aici in Rishikesh. Nu stiu daca sa-i cred toate povestile, indienii sunt mari 'povestitori', ii zambesc amabil asa cum am invatat la Psihologie. Intre timp, prietena lui Dog, Simona, da in micuta biblioteca din veranda peste un volum cu versuri de Emeniscu. Istorioara indianului devine dintr-o data interesanta.
Compatriotul cu pricina, nu e altul deact Narcis Tarcau, unul din discipolii lui Grieg, pe care il vazusem la o conferinta in Timisoara. Omul, cica si-a intemeiat un ashram, chiar in buricul yoghin al Indiei,in Rishikesh, ce a avut un real succes pentru occidentalii ce perinda malurile Gangelui, si care, din invidie dar si din inadecvare la principiile morale ale locurilor, a fost efectiv expulzat Mai precis, intr-o buna dimineata Swami Narcis Vivekananda a inceput s-o prezinte pe Swami Iubitica practicantilor. Pentru ascetii din Rishikesh, acest lucru este intolerabil. Si l-au poftit afara cu alai cu tot. Romanu' insa nu s-a descurajat, si-a mutat ashram si acareturi o zvarlitura de bat mai incolo, in Thailanda, unde face salutul Soarelui si al Lunii, bine mersi si acum.
Aruncam rucsacii intr-un colt si facem un dus rapid sa prindem apusul undeva aproape de malurile Gangelui.
Ne nimerim pe ghaturile din fata unui ashram. Swamii si preoti brahmani oficiaza puja. Soarele a apus dupa voia lui, fara sa ne astepte. Lumini plutesc pe apa in corabiile de frunze ce poarta ofranda. Acorduri de sitar si incantatii unduiesc vazduhul. Vesnicia se lasa cantata. Un ceai, undeva sus pe o terasa, noaptea luminoasa a cosmosului invaluind si imbratisand zeita Terra peste ape...
A doua zi trezire de dimineata devreme, ne continuam drumul spre Dharmashala, unde trebuie sa fim la data fixa pentru cursul de Vippasana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu